Job 27

Ultimul discurs de apărare al lui Iov

1Iov și-a continuat discursul și a zis:

2„Viu este Dumnezeu, Care nu-mi dă dreptate,
Cel Atotputernic, Care mi-a amărât sufletul,
3că atâta vreme cât am suflare,
cât am suflarea lui Dumnezeu în nările mele,
4buzele mele nu vor rosti vreo nedreptate
și limba mea nu va spune nimic înșelător.
5Departe de mine gândul să vă dau dreptate;
îmi voi apăra integritatea până îmi voi da suflarea!
6Îmi voi susține neclintit dreptatea;
inima nu mă va mustra pentru niciuna dintre zilele mele.

7Fie ca dușmanul meu să aibă soarta celui rău
și cel ce se ridică împotriva mea să aibă soarta celui nedrept.
8Ce speranță mai are cel lipsit de evlavie,
când Dumnezeu îi taie firul vieții,
când Dumnezeu îi ia viața?
9Îi va auzi Dumnezeu strigătul,
când va veni necazul asupra lui?
10Își va găsi el plăcerea în Cel Atotputernic?
Îl va chema el întotdeauna pe Dumnezeu?

11Vă voi învăța despre puterea lui Dumnezeu.
Nu voi ascunde ceea ce este alături de Cel Atotputernic.
12Iată, voi înșivă ați văzut cu toții aceasta.
Prin urmare, de ce continuați să rostiți cuvinte deșarte?

13Aceasta este partea omului nelegiuit de la Dumnezeu
și moștenirea celor groaznici de la Cel Atotputernic.
14Dacă i se înmulțesc fiii, ei sunt pentru sabie,
și odraslele lui nu se vor sătura niciodată de pâine.
15Pe supraviețuitorii lui îi va îngropa moartea,
iar văduvele lor nu-i vor plânge.
16Deși adună argintul precum adună țărâna,
și hainele precum grămezile de lut,
17ceea ce el pregătește, va fi îmbrăcat de cel drept,
iar cel nevinovat va împărți argintul lui.
18El își construiește casa ca o molie
și ca o colibă făcută de un străjer.
19Se culcă bogat, dar nu va mai fi așa.
Când își deschide ochii, nu mai deține nimic.
20Spaimele îl cuprind ca un șuvoi;
o vijelie îl smulge în timpul nopții.
21Vântul de est îl ia și îl duce;
îl smulge din locul său ca o furtună.
22Vuiește asupra lui fără milă,
iar el fuge speriat de puterea lui.
23Oamenii vor bate din palme când el va fugi
și-l vor fluiera când va pleca din locul lui.